teină - explicat in DEX

teină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEÍNĂ s. f. Alcaloid cristalizat, strălucitor, cu gust amărui, asemănător cu cafeina, extras din frunzele de ceai, întrebuințat în medicină ca excitant al nervilor și al inimii sau pentru efectele sale diuretice. – Din fr. théine.

teină (Dicționar de neologisme, 1986)
TEÍNĂ s.f. Alcaloid cristalizat, cu gust amărui, care se extrage din ceai, întrebuințându-se în medicină ca excitant al nervilor și al inimii sau ca diuretic. [Pron. te-i-. / < it. teina, fr. théine].

teină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TEÍNĂ s. f. alcaloid cristalizat, cu gust amărui, din ceai, folosit în medicină ca excitant al nervilor și al inimii, sau ca diuretic. (< fr. théine)

teină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
teínă s. f., g.-d. art. teínei

teină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TEÍNĂ s. f. Alcaloid cristalizat, strălucitor, cu gust amărui, asemănător cu cafeina, extras din frunzele de ceai, folosit în medicină ca excitant al nervilor și al inimii sau pentru efectele sale diuretice. — Din fr. théine.