teică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÉICĂ, teici, s. f. 1. Cutie mobilă (de lemn) în care cad grăunțele din coșul morii înainte de a trece între pietre.
2. Jgheab din care beau sau mănâncă vitele și păsările.
3. (
Reg.) Mic vas de lemn legat de o prăjină, cu care se scoate apă dintr-un puț. [
Var.:
téucă s. f.] –
Et. nec.