țeapăn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚEÁPĂN, -Ă, țepeni, -e, adj. 1. Care este lipsit de elasticitate, care nu se mlădiază; tare, rigid, neclintit, fix. ♦ Înțepenit, anchilozat. ♦ Încremenit, înlemnit, inert;
p. ext. lipsit de viață, mort.
2. (Despre construcții, obiecte) Solid
2, trainic.
3. (Despre ființe) Voinic, robust, puternic, viguros.
4. (
Pop.) Strașnic, grozav (de tare, de mare, de mult). – Din
sl. čepĕnŭ.