tarapangiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TARAPANGÍU, tarapangii, s. m. (
Înv. și
arh.) Meșter care lucreză într-o tarapana. – Din
tarapana +
suf. -giu.tarapangiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TARAPANGÍU, tarapangii, s. m. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Meșter care lucra într-o tarapana. –
Tarapana +
suf. -giu.tarapangiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tarapangíu (
înv.)
s. m.,
art. tarapangíul; pl. tarapangíi, art. tarapangíii (-gi-ii)tarapangiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TARAPANGÍU, tarapangii, s. m. (în Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Meșter care lucra într-o tarapana. —
Tarapana +
suf. -
giu.