tarar - explicat in DEX

tarar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TARÁR, tarare, s. n. Mașină folosită pentru a curăța semințele de impurități, prin antrenarea lor într-un curent de aer. – Fr. tarare.

tarar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TARÁR, tarare, s. n. Mașină folosită în industria morăritului pentru a curăța semințele de cereale de impurități prin cernere și prin antrenarea lor într-un curent de aer. – Din fr. tarare.

tarar (Dicționar de neologisme, 1986)
TARÁR s.n. Mașină pentru curățirea cerealelor de impurități. [< fr. tarare].

tarar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TARÁR s. n. mașină în industria morăritului pentru curățirea cerealelor de impurități. (< fr. tarare)

tarar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tarár s. n., pl. taráre

tarar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TARÁR, tarare, s. n. Mașină folosită în industria morăritului pentru a curăța semințele de cereale de impurități prin cernere și prin antrenarea lor într-un curent de aer. — Din fr. tarare.