tarantulă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale) a cărui înțepătură este veninoasă (
Lycosa tarentula). [
Var.:
tarantélă s. f.] –
Fr. tarentule.