tarapana - explicat in DEX

tarapana (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TARAPANÁ, tarapanale, s. f. (Înv. și arh.) Monetărie. – Tc. tarabhane

tarapana (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TARAPANÁ, tarapanale, s. f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Monetărie. – Din tc. tarabhāne.

tarapana (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
tarapaná (-ále), s. f. – Monetărie. – Mr. trăphănă, megl. tarapana. Tc. (arab.) tarabhana (Roesler 603; Șeineanu, II, 349), cf. ngr. ταραπχανᾶς, bg. taraphané.

tarapana (Dicționaru limbii românești, 1939)
tarapaná f. (turc. pop. tarab-hana, lit. darb- și zarb-hane. V. salhana. Cp. cu tarabă). Azĭ fam. Monetărie, fabrică de banĭ: crezĭ că la mine e tarapana? – În doc. și taraphana, -bana, zaraphanea, zerphana.

tarapana (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tarapaná (înv.) s. f., art. tarapanáua, g.-d. art. tara­panálei; pl. tarapanále, art. tarapanálele

tarapana (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tarapana f. od. monetăria Statului: le-au făcut bulgări de aur și de argint, ca să-i bată la tarapana GHICA. [Vechiu-rom. taraphana = turc. TARABHANA, lit. casa unde se bat (bani)].

tarapana (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TARAPANÁ, tarapanale, s. f. (în Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Monetărie. — Din tc. tarabhāne.