tarabă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TARÁBĂ, tarabe, s. f. 1. Masă improvizată pe care negustorii ambulanți își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. ◊
Loc. adj. (
Depr.)
De tarabă = mahalagesc, trivial.
2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. –
Tc. tarab.