tara (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TARÁ s. f. v. tară1.taraTARÁ2,
taréz, vb. I. Tranz. A efectua o
tarare. – Cf. fr.
tarer.
tara (Dicționar de neologisme, 1986)TARÁ s.f. v.
tară1.
tara (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TARÁ s. f. v. tară1.