taraș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TARÁȘ s. m. v. tarac.taraș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TARÁȘ s. m. v. tarac.taraș (Dicționaru limbii românești, 1939)taráș m. (rut.
tarás [Cdr.]. Cp. cu
tarac).
Est. Stîlp, bulamac, ștenap (de telegraf ș. a.). Tarac.
taraș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)taraș m. Mold. V.
tarac. [Formă abstrasă din pl.
tanaci].
taraș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TARÁȘ s. m. v. tarac.