tapaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAPÁJ s. n. Zgomot violent și confuz produs de lovituri sau de glasuri care răsună în același timp; protest zgomotos; larmă, gălăgie, scandal. – Din
fr. tapage.tapaj (Dicționar de neologisme, 1986)TAPÁJ s.n. Zgomot mare; gălăgie, scandal, larmă; protest zgomotos. [< fr.
tapage].
tapaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAPÁJ s. n. 1. zgomot mare; gălăgie, scandal, larmă. 2. protest zgomotos. (< fr.
tapage)
tapaj (Dicționaru limbii românești, 1939)*tapáj n., pl.
urĭ (fr.
tapage).
Barb. Gălăgie, tărăboĭ.
tapaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tapáj s. n.tapaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tapaj n. gălăgie (= fr.
tapage).
tapaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAPÁJ s. n. Zgomot violent și confuz produs de lovituri sau de glasuri care răsună în același timp; protest zgomotos; larmă, gălăgie, scandal. — Din
fr. tapage.