tăpălagă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂPĂLÁGĂ, tăpălăgi, s. f. (
Reg.)
1. Încălțăminte mare și grosolană. ◊ Picior, mare, deformat.
2. Legătură înfășurată de hoți la picioarele vitelor furate, pentru ca pașii să nu lase urme. –
Cf. magh. talpalló.