tangent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TANGÉNT, -Ă, tangenți, -te, adj.,
s. f. 1. Adj. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care conține tangente (
2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe, care atinge suprafața într-un singur punct.
2. S. f. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ◊
Loc. adv. În (sau
prin) tangentă = tangențial. ◊
Expr. A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă.
3. S. f. Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus. – Din
fr. tangent.tangent (Dicționar de neologisme, 1986)TANGÉNT, -Ă adj. (
Despre drepte, planuri) Care atinge într-un singur punct o linie, o suprafață sau altă figură geometrică, fără a o tăia. [Cf. fr.
tangent, lat.
tangens].
tangent (Marele dicționar de neologisme, 2000)TANGÉNT, -Ă I.
adj. (despre drepte, plane) care atinge într-un singur punct o linie, o suprafață sau o altă figură geometrică, fără a o tăia. II. s. f. 1. dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. 2. funcție trigonometrică, câtul dintre sinus și cosinus. ♦ (fig.) în (sau prin) ~ = tangențial. (< fr.
tangent/e/, lat.
tangens)
tangent (Dicționaru limbii românești, 1939)*tangént, -ă adj. (lat.
tángens, -éntis, d.
tángere, a atinge. V.
con-tingent).
Geom. Care atinge:
un plan tangent uneĭ sfere, o linie tangentă. S. f., pl.
e. Linie dreaptă care atinge o curbă fără s´o taĭe.
Fig. A scăpa pin [!] tangentă, a scăpa de o belea numaĭ trecînd pe lîngă ĭa [!], a eluda argumentele.
tangent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tangént adj. m.,
pl. tangénți; f. tangéntă, pl. tangéntetangent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TANGÉNT, -Ă, tangenți, -te, adj.,
s. f. 1. Adj. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care conține tangente (
2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe, care atinge suprafața într-un singur punct.
2. S. f. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ◊
Loc. adv. În (sau
prin)
tangentă = tangențial. ◊
Expr. A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă.
3. S. f. Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus. — Din
fr. tangent.