tangaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TANGÁJ, tangaje, s. n. Mișcare oscilatorie de înclinare a unei nave, a unei aeronave sau a unui vehicul feroviar, efectuată în jurul unei axe transversale. – Din
fr. tangage.tangaj (Dicționar de neologisme, 1986)TANGÁJ s.n. Balansare, oscilare în sens longitudinal a unei nave, a unui avion, provocată de valuri sau de vânt. [Pl.
-je, -juri. / < fr.
tangage].
tangaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)TANGÁJ s. n. mișcare de balans în sens longitudinal al unei (aero)nave, provocată de valuri sau de vânt. (< fr.
tangage)
tangaj (Dicționaru limbii românești, 1939)*tangáj n., pl.
e (fr.
tangage).
Mar. Legănarea corăbiiĭ în lungime.
tangaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tangáj s. n.,
pl. tangájetangaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TANGÁJ, tangaje, s. n. Mișcare oscilatorie de înclinare a unei nave, a unei aeronave sau a unui vehicul feroviar, efectuată în jurul unei axe transversale. — Din
fr. tangage.