tanghir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TANGHÍR, tanghire, s. n. Placă transparentă de gelatină sau de masă plastică, având pe o față, în relief, puncte sau linii de diferite forme, folosită la obținerea umbrelor sau semitonurilor la tipărirea manuală. – Din
germ. Tangier[manier].
tanghir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tanghír s. n.,
pl. tanghíretanghir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TANGHÍR, tanghire, s. n. Placă transparentă de gelatină sau de masă plastică, având pe o față, în relief, puncte sau linii de diferite forme, folosită la obținerea umbrelor sau semitonurilor la tipărirea manuală. — Din
germ. Tangier[manier].