tangara (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TANGARÁ, tangarale, s. f. (
Înv.) Instrument muzical turcesc cu coarde, asemănător cu țambalul. –
Et. nec.tangara (Marele dicționar de neologisme, 2000)TANGÁRA s. f. pasăre din regiunea tropicală a Americii de Sud, de mărimea unei vrăbii, cu ciocul scurt, conic și ascuțit la vârf și penajul viu colorat. (< fr.
tangara)
tangara (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tangará (
înv.)
s. f.,
art. tangaráua, g.-d. art. tangarálei; pl. tangarále, art. tangaráleletangara (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TANGARÁ, tangarale, s. f. (
înv.) Instrument muzical turcesc cu coarde, asemănător cu țambalul. —
Et. nec.