tangențial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TANGENȚIÁL, -Ă, tangențiali, -e, adj. Privitor la tangentă; care este asemănător cu o tangentă. ♦
Fig. (Adesea adverbial) Atins în treacăt;
p. ext. indirect, printre altele. [
Pr.:
-ți-al] – Din
fr. tangentiel.tangențial (Dicționar de neologisme, 1986)TANGENȚIÁL, -Ă adj. Referitor la tangentă; care este tangent. ♦ (
Fig.; și adv.) În treacăt, printre altele. [Cf. fr.
tangentiel].
tangențial (Marele dicționar de neologisme, 2000)TANGENȚIÁL, -Ă adj. 1. care este tangent; referitor la tangență. ♦ accelerație ~ă = proiecție a accelerației pe o tangentă la traiectorie; forță ~ă = forță dirijată pe tangenta la o curbă. 2. (fig.; și adv.) în treacăt, printre altele. (< fr.
tangentiel)
tangențial (Dicționaru limbii românești, 1939)*tangențiál, -ă adj. (d.
tangent). Relativ la tangentă.
tangențial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tangențiál (-ți-al) adj. m.,
pl. tangențiáli; f. tangențiálă, pl. tangențiáletangențial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TANGENȚIÁL, -Ă, tangențiali, -e, adj. Privitor la tangentă; care este asemănător cu o tangentă. ◊
Fig. (Adesea adverbial) Atins în treacăt;
p. ext. indirect, printre altele. [
Pr.: -
i-al] — Din
fr. tangentiel.