tanea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TANEÁ, tanele, s. f. (
Înv.) Bucată de blană sau de piele de animal. – Din
tc. tāne.tanea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)taneá (
înv.)
s. f.,
art. taneáua, g.-d. art. tanélei; pl. tanéle, art. tanéleletanea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TANEÁ, tanele, s. f. (
înv.) Bucată de blană sau de piele de animal. — Din
tc. tane.