tanduriu(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TANDURÍU, -ÍE,tandurii, adj. (Înv.) Leneș. – Tandur + suf. -iu.
tanduriu(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tanduríu (înv.) adj. m., f. tanduríe; pl. m. și f. tanduríi
tanduriu(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TANDURÍU, -ÍE,tandurii, adj. (înv.) Leneș. — Tandur + suf. -iu.