tandru - explicat in DEX

tandru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÁNDRU, -Ă, tandri, -e, adj. Care manifestă sau denotă tandrețe, plin de duioșie, de gingășie, de delicatețe, de sensibilitate; drăgăstos. – Din fr. tendre.

tandru (Dicționar de neologisme, 1986)
TÁNDRU, -Ă adj. Plin de afecțiune, duios, gingaș. [< fr. tendre].

tandru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TÁNDRU, -Ă adj. care manifestă sau denotă tandrețe; duios, gingaș. (< fr. tandre)

tandru (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
tándru (-ră), adj. – Afectuos. Fr. tendre. – Der. tandrețe, s. f., din fr. tendresse.

tandru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tándru adj. m., pl. tándri; f. tándră, pl. tándre

tandru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÁNDRU, -Ă, tandri, -e, adj. Care manifestă sau denotă tandrețe, plin de duioșie, de gingășie, de delicatețe, de sensibilitate; drăgăstos. — Din fr. tendre.