tămâios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂMÂIÓS, -OÁSĂ, tămâioși, -oase, adj.,
s. f.,
s. n. 1. Adj. (Despre unele varietăți de fructe, în special de struguri) Care are un gust aromat, asemănător cu aroma de tămâie; muscat.
2. Adj.,
s. f. (Varietate de viță de vie) care produce struguri cu boabele sferice, cărnoase, dese și verzi sau violet-roșcate, puternic aromate.
3. S. f.,
s. n. Vin făcut din tămâioasă (
2). –
Tămâie +
suf. -os.