taman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAMÁN adv. (
Pop.)
1. Tocmai, întocmai, chiar, exact.
2. În special, mai ales.
3. De-abia, într-un târziu, numai. – Din
tc. tamam.taman (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tamán adv. – Precis, exact. –
Mr.,
megl. tamam. Tc. tamam (Roesler 603; Șeineanu, II, 347; Lokotsch 2010; Ronzevalle 67),
cf. ngr. ταμάμου,
alb.,
mag.,
sb. taman. Der. de la
tocmai ›
tocman (Lambrior 109) nu este probabilă.
taman (Dicționaru limbii românești, 1939)tamán adv. (turc. [d. ar.]
tamam, temam, deplin, terminat, tocmaĭ; alb.
tamán, sîrb.
táman).
Fam. Pop. Tocmaĭ, chear [!]:
taman așa, taman la pont (chear cînd trebuĭa),
am casa taman la vale.taman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tamán (
pop.)
adv.taman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)taman adv. tocmai:
să-l slujești taman trei ani de zile CR. [Turc. TAMAN, deplin].
taman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAMÁN adv. (
Pop.)
1. Tocmai, întocmai, chiar, exact.
2. În special, mai ales.
3. De-abia, într-un târziu, numai. — Din
tc. tamam.