tămâios - explicat in DEX

tămâios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TĂMÂIÓS, -OÁSĂ, tămâioși, -oase, adj., s. f., s. n. 1. Adj. (Despre unele varietăți de fructe, în special de struguri) Care are un gust aromat, asemănător cu aroma de tămâie; muscat. 2. Adj., s. f. (Varietate de viță de vie) care produce struguri cu boabele sferice, cărnoase, dese și verzi sau violet-roșcate, puternic aromate. 3. S. f., s. n. Vin făcut din tămâioasă (2). – Tămâie + suf. -os.

tămâios (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
tămâios, -oasă, tămâioși, -oase s. m., s. f. persoană total nepricepută într-un anumit domeniu.

tămâios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tămâiós¹ adj. m., pl. tămâióși; f. tămâioásă, pl. tămâioáse

tămâios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tămâiós² (vin) s. n.

tămâios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tămâios a. care miroase tare și frumos.

tămâios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TĂMÂIÓS, -OÁSĂ, tămâioși, -oase, adj., s. f., s. n. 1. Adj. (Despre unele varietăți de fructe, în special de struguri) Care are un gust aromat, asemănător cu aroma de tămâie; muscat. 2. Adj., s. f. (Varietate de viță-de-vie) care produce struguri cu boabele sferice, cărnoase, dese și verzi sau violet-roșcate, puternic aromate. 3. S. f., s. n. Vin făcut din tămâioasă (2). — Tămâie + suf. -os.