tainiță - explicat in DEX

tainiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÁINIȚĂ, tainițe, s. f. Groapă săpată în pământ; încăpere subterană; hrubă; p. ext. loc ascuns; ascunzătoare. – Taină + suf. -iță.

taĭniță (Dicționaru limbii românești, 1939)
táĭniță f., pl. e (d. taĭnă; rus. taĭnik, loc ascuns; pol. tainik, taĭemnica). Ascunzătoare, vizuină: cînele [!] a săpat o taĭniță. Fig. Loc întunecos, locuință întunecoasă și friguroasă. Groapă, mormînt.

tainiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
táiniță (rar) s. f., g.-d. art. táiniței; pl. táinițe

tainiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tainiță f. 1. loc ascuns: prin tainiți și pe sub negre bolți EM.; 2. groapă: în tainiță să m’arunci AL. [Tras din taină].

tainiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÁINIȚĂ, tainițe, s. f. Groapă săpată în pământ; încăpere subterană; hrubă; p. ext. loc ascuns; ascunzătoare. — Taină + suf. -iță.