taingiu (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)taingíu,
taingíi, s.m. (înv.) persoană care împarte sau primește un tain, o porție, de hrană, de bani, de moștenire.
taingiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)taingíŭ m. (turc.
taĭinci).
L. V. Cel care împarte tainu.
Azĭ. Rar. Cel care primește tainu.