suspensie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUSPÉNSIE, suspensii, s. f. 1. Întrerupere (intenționată) a șirului gândirii, a frazei. ◊
Loc. adj. și adv. În suspensie = amânat, oprit, suspendat (temporar).
2. (
Chim.) Sistem dispers solid-fluid, în care faza solidă dispersă este în echilibru sau are un ritm de depunere neglijabil.
3. (
Tehn.) Fel de susținere a părții mobile a unui instrument; ansamblul pieselor care susțin echipamentul mobil al unui instrument.
4. Legătură elastică sau flexibilă între un sistem tehnic și elementele pe care se sprijină. ♦
Spec. Legătură elastică dintre șasiul unui vehicul și osiile lui, care amortizează șocurile puternice și asigură mobilitatea și stabilitatea vehiculului. [
Var.:
suspensiúne s. f.] – Din
fr. suspension.suspensie (Dicționar de neologisme, 1986)SUSPÉNSIE s.f. 1. Atârnare. ♦ Întrerupere (intenționată) a sensului, a frazei.
2. Sistem format din particule solide foarte fine care se găsesc în echilibru într-un lichid.
3. Mod de susținere a echipamentului mobil al unui instrument; piesele care susțin acest echipament. ♦ Legătura elastică dintre un sistem tehnic și piesa lui de reazem. [Gen.
-iei, var.
suspensiune s.f. / cf. fr.
suspension, lat.
suspensio].
suspensie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUSPÉNSIE s. f. 1. întrerupere (intenționată) a șirului gândirii, a comunicării. ♦ în ~ = suspendat temporar, amânat. 2. sistem format din particule solide foarte fine care se găsesc în echilibru într-un lichid. 3. mod de susținere a echipamentului mobil al unui instrument; piesele care susțin acest echipament. ◊ legătură elastică dintr-un sistem tehnic și reazemul lui, care amortizează zguduirile mai mari. (< fr.
suspension, lat.
suspensio)
suspensie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suspénsie (-si-e) s. f.,
art. suspénsia (-si-a), g.-d. art. suspénsiei; pl. suspénsii, art. suspénsiile (-si-i-)suspensie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUSPÉNSIE, suspensii, s. f. 1. Întrerupere (intenționată) a șirului gândirii, a frazei, ◊
Loc. adj. și adv. În suspensie = amânat, oprit, suspendat (temporar).
2. (
Chim.) Sistem dispers solid-fluid, în care faza solidă dispersă este în echilibru sau are un ritm de depunere neglijabil.
3. (
Tehn.) Fel de susținere a părții mobile a unui instrument; ansamblul pieselor care susțin echipamentul mobil al unui instrument.
4. Legătură elastică sau flexibilă între un sistem tehnic și elementele pe care se sprijină. ♦
Spec. Legătură elastică dintre șasiul unui vehicul și osiile lui, care amortizează șocurile puternice și asigură mobilitatea și stabilitatea vehiculului. [
Var.:
suspensiúne s. f.] — Din
fr. suspension.