suspendare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUSPENDÁRE, suspendări, s. f. Acțiunea de
a suspenda și rezultatul ei; întrerupere, suprimare (temporară). –
V. suspenda.suspendare (Dicționar de neologisme, 1986)SUSPENDÁRE s.f. Acțiunea de a suspenda și rezultatul ei; întrerupere, oprire, suprimare temporară. [<
suspenda].
suspendare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suspendáre s. f.,
g.-d. art. suspendắrii; pl. suspendắrisuspendare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUSPENDÁRE, suspendări, s. f. Acțiunea de
a suspenda și rezultatul ei; întrerupere, suprimare (temporară). —
V. suspenda.