suspenda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUSPENDÁ, suspénd, vb. I.
Tranz. 1. A atârna.
2. Fig. A întrerupe, a amâna, a opri temporar o activitate. ♦ A face să înceteze temporar o acțiune judiciară; a interzice temporar exercitarea unor drepturi; a amâna fără termen executarea unei pedepse. ♦ A destitui provizoriu din funcție un salariat.
3. Fig. A interzice, a face să înceteze, a suprima o acțiune. – Din
fr. suspendre, lat. suspendere.suspenda (Dicționar de neologisme, 1986)SUSPENDÁ vb. I. tr. 1. A atârna.
2. (
Fig.) A întrerupe, a opri; a amâna temporar; a suprima temporar. [P.i.
suspénd. / < lat.
suspendere, cf. fr.
suspendre].
suspenda (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUSPENDÁ vb. tr. 1. a atârna; a suspensiona. 2. (fig.) a întrerupe, a amâna, a opri temporar o activitate. ◊ (jur.) a opri cursul judecății, al executării sau al urmăririi penale. 3. (fig.) a interzice, a suprima (temporar). (< fr.
suspendre, lat.
suspendere)
suspenda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suspendá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
suspéndăsuspendà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)suspendà v.
1. a întrerupe, a remite cu altă ocaziune:
a suspenda ședința pentru cinci minute; 2. a interzice cuiva exercițiul funcțiunii sale:
a suspenda pe un magistrat.suspenda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUSPENDÁ, suspénd, vb. I.
Tranz. 1. A atârna.
2. Fig. A întrerupe, a amâna, a opri temporar o activitate. ♦ A face să înceteze temporar o acțiune judiciară; a interzice temporar exercitarea unor drepturi; a amâna fără termen executarea unei pedepse. ♦ A destitui provizoriu din funcție un salariat.
3. Fig. A interzice, a face să înceteze, a suprima o acțiune. — Din
fr. suspendre, lat. suspendere.