suspecta - explicat in DEX

suspecta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUSPECTÁ, suspectez, vb. I. Tranz. A bănui pe cineva de ceva rău, a socoti drept suspect; a pune la îndoială ceva. – Din fr. suspecter.

suspecta (Dicționar de neologisme, 1986)
SUSPECTÁ vb. I. tr. A bănui pe cineva de ceva (rău). ♦ A se îndoi de ceva, a pune la îndoială ceva. [< fr. suspecter].

suspecta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUSPECTÁ vb. tr. a bănui pe cineva de ceva (rău). ◊ a se îndoi de ceva, a pune la îndoială; suspiciona. (< fr. suspecter)

suspecta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
suspectá (a ~) vb., ind. prez. 3 suspecteáză

suspecta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUSPECTÁ, suspectez, vb. I. Tranz. A bănui pe cineva de ceva rău, a socoti drept suspect; a pune la îndoială ceva. — Din fr. suspecter.