suspectare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUSPECTÁRE, suspectări, s. f. Acțiunea de
a suspecta și rezultatul ei. –
V. suspecta.suspectare (Dicționar de neologisme, 1986)SUSPECTÁRE s.f. Acțiunea de a suspecta și rezultatul ei; bănuire. [<
suspecta].
suspectare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suspectáre s. f., g-d.
art. suspectắriisuspectare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUSPECTÁRE s. f. Acțiunea de
a suspecta și rezultatul ei. —
V. suspecta.