suspendà - explicat in DEX

suspenda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUSPENDÁ, suspénd, vb. I. Tranz. 1. A atârna. 2. Fig. A întrerupe, a amâna, a opri temporar o activitate. ♦ A face să înceteze temporar o acțiune judiciară; a interzice temporar exercitarea unor drepturi; a amâna fără termen executarea unei pedepse. ♦ A destitui provizoriu din funcție un salariat. 3. Fig. A interzice, a face să înceteze, a suprima o acțiune. – Din fr. suspendre, lat. suspendere.

suspenda (Dicționar de neologisme, 1986)
SUSPENDÁ vb. I. tr. 1. A atârna. 2. (Fig.) A întrerupe, a opri; a amâna temporar; a suprima temporar. [P.i. suspénd. / < lat. suspendere, cf. fr. suspendre].

suspenda (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUSPENDÁ vb. tr. 1. a atârna; a suspensiona. 2. (fig.) a întrerupe, a amâna, a opri temporar o activitate. ◊ (jur.) a opri cursul judecății, al executării sau al urmăririi penale. 3. (fig.) a interzice, a suprima (temporar). (< fr. suspendre, lat. suspendere)

suspenda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
suspendá (a ~) vb., ind. prez. 3 suspéndă

suspendà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
suspendà v. 1. a întrerupe, a remite cu altă ocaziune: a suspenda ședința pentru cinci minute; 2. a interzice cuiva exercițiul funcțiunii sale: a suspenda pe un magistrat.

suspenda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUSPENDÁ, suspénd, vb. I. Tranz. 1. A atârna. 2. Fig. A întrerupe, a amâna, a opri temporar o activitate. ♦ A face să înceteze temporar o acțiune judiciară; a interzice temporar exercitarea unor drepturi; a amâna fără termen executarea unei pedepse. ♦ A destitui provizoriu din funcție un salariat. 3. Fig. A interzice, a face să înceteze, a suprima o acțiune. — Din fr. suspendre, lat. suspendere.