suspect - explicat in DEX

suspect (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUSPÉCT, -Ă, suspecți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este bănuit, care dă de bănuit; care inspiră neîncredere, de care trebuie să te ferești; dubios, îndoielnic. – Din fr. suspect, lat. suspectus.

suspect (Dicționar de neologisme, 1986)
SUSPÉCT, -Ă adj. Care inspiră neîncredere, bănuieli. ♦ Îndoielnic, dubios. [Cf. fr. suspect, lat. suspectus].

suspect (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUSPÉCT, -Ă adj. care inspiră neîncredere, bănuieli. ◊ îndoielnic, dubios. (< fr. suspect, lat. suspectus)

suspect (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
suspéct adj. m., pl. suspécți; f. suspéctă, pl. suspécte

suspect (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
suspect a. 1. care e bănuit și care merită să fie; 2. de care trebue să ne ferim.

suspect (Dicționaru limbii românești, 1939)
*suspéct, -ă adj. (lat. suspectus, d. suspicere, a privi pe dedesupt, a bănui. V. a-spect). Bănuit, care nu inspiră încredere: individ suspect, mișcărĭ suspecte, bolnav suspect (care e bănuit că maĭ are microbĭ). Adv. În mod suspect: privea suspect.

suspect (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUSPÉCT, -Ă, suspecți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este bănuit, care dă de bănuit; care inspiră neîncredere, de care trebuie să te ferești; dubios, îndoielnic. – Din fr. suspect, lat. suspectus.