suspans - explicat in DEX

suspans (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUSPÁNS, suspansuri, s. n. Moment dintr-un film, dintr-un spectacol sau dintr-o operă literară când acțiunea se întrerupe (temporar) într-un punct culminant, ținând pe spectator sau pe lector într-o stare de tensiune, în așteptarea deznodământului; stare de tensiune provocată de un astfel de moment. – Din fr., engl. suspense.

suspans (Dicționar de neologisme, 1986)
SUSPÁNS s.n. 1. Moment într-un film sau într-o operă literară când acțiunea se întrerupe pentru scurt timp, creând o stare de tensiune, de emoție amestecată cu teamă, incertitudine și curiozitate, de așteptare încordată. 2. (Jaz) Stil de interpretare marcat prin dese discontinuități ale liniei melodice, propriu unor saxofoniști. [Scris și suspens. / < fr., engl. suspense].

suspans (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUSPÁNS s. n. 1. moment într-un film, într-un spectacol sau într-o operă literară în care acțiunea se întrerupe pentru scurt timp, creând o stare de tensiune, de emoție amestecată cu teamă și curiozitate, de așteptare încordată. 2. (jaz) stil de interpretare marcat prin dese discontinuități ale liniei melodice, propriu unor saxofoniști. (< engl., fr. suspense)

suspans (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
suspáns s. n., pl. suspánsuri

suspans (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUSPÁNS, suspansuri, s. n. Moment dintr-un film, dintr-un spectacol sau dintr-o operă literară când acțiunea se întrerupe (temporar) într-un punct culminant, ținând pe spectator sau pe lector într-o stare de tensiune, în așteptarea deznodământului; stare de tensiune provocată de un astfel de moment. — Din fr., engl. suspense.