surprinzător - explicat in DEX

surprinzător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SURPRINZĂTÓR, -OÁRE, surprinzători, -oare, adj. Care surprinde, care provoacă uimire; nebănuit, neașteptat. ♦ Care impresionează puternic; impresionant, uimitor, extraordinar. – Surprinde + suf. -ător.

surprinzător (Dicționar de neologisme, 1986)
SURPRINZĂTÓR, -OÁRE adj. (adesea adv.) Care provoacă surprindere; neașteptat. ♦ Impresionant; uimitor. [< surprinde + -(ă)tor].

surprinzător (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SURPRINZĂTÓR, -OÁRE adj. (și adv.) care provoacă uimire, care impresionează puternic; extraordinar. (< surprinde + -/ă/tor)

surprinzător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
surprinzătór adj. m., pl. surprinzătóri; f. sg. și pl. surprinzătoáre

surprinzător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
surprinzător a. 1. care cauzează surprindere; 2. uimitor.

surprinzător (Dicționaru limbii românești, 1939)
*surprinzătór, -oáre adj. Care cauzează surpriză, care te face să te miri, uimitor: un talent surprinzător. Adv. Imitat surprinzător de bine.

surprinzător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SURPRINZĂTÓR, -OÁRE, surprinzători, -oare, adj. Care surprinde, care provoacă uimire; nebănuit, neașteptat. ♦ Care impresionează puternic; impresionant, uimitor, extraordinar. — Surprinde + suf. -ător.