surprinzător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SURPRINZĂTÓR, -OÁRE, surprinzători, -oare, adj. Care surprinde, care provoacă uimire; nebănuit, neașteptat. ♦ Care impresionează puternic; impresionant, uimitor, extraordinar. –
Surprinde +
suf. -ător.