surpriză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SURPRÍZĂ, surprize, s. f. 1. Faptul de a lua pe cineva prin surprindere.
2. Tot ceea ce surprinde prin caracterul său neașteptat, neprevăzut. ♦ Ceea ce provoacă o bucurie neașteptată, o plăcere; (
concr.) dar, cadou. – Din
fr. surprise.