surprindere - explicat in DEX

surprindere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SURPRÍNDERE, surprinderi, s. f. 1. Faptul de a surprinde (sau de a fi surprins). ◊ Loc. adj. și adv. Prin surprindere = neașteptat, neprevăzut. 2. Sentiment, stare de uimire, de uluire; surpriză. 3. Observare, descoperire, sesizare (a unui aspect momentan). – V. surprinde.

surprindere (Dicționar de neologisme, 1986)
SURPRÍNDERE s.f. 1. Acțiunea de a surprinde și rezultatul ei; faptul de a surprinde sau de a fi surprins. ♦ Prin surprindere = pe neașteptate. ♦ Observare a unui aspect momentan. 2. Sentiment de uimire; surpriză. [<surprinde].

surprindere (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SURPRÍNDERE s. f. 1. faptul de a surprinde sau de a fi surprins. ♦ prin ~ = pe neașteptate. 2. observare a unui aspect momentan. 3. sentiment de uimire; surpriză. (< surprinde)

surprindere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
surpríndere s. f., g.-d. art. surprínderii

surprindere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
surprindere f. 1. acțiunea de a surprinde; 2. mirarea celui surprins; 3. dar făcut pe neașteptate.

surprindere (Dicționaru limbii românești, 1939)
*surpríndere f. Acțiunea de a surprinde: surprinderea unor hoți, unor scrisorĭ, uneĭ iscăliturĭ.

surprindere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SURPRINDÉRE s. f. 1. Faptul de a surprinde (sau de a fi surprins). ◊ Loc. adj. și adv. Prin surprindere = neașteptat, neprevăzut. 2. Sentiment, stare de uimire, de uluire; surpriză. 3. Observare, descoperire, sesizare (a unui aspect momentan). — V. surprinde.