surprinde - explicat in DEX

surprinde (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SURPRÍNDE, surprínd, vb. III. Tranz. 1. A prinde pe cineva pe neașteptate asupra unui fapt. ♦ A găsi pe cineva nepregătit, neprevenit, a da peste cineva, a-l lua prin surprindere. 2. A mira, a uimi, a ului. 3. A băga de seamă, a observa (pe furiș), a sesiza; a remarca; a descoperi în mod brusc. – Din fr. surprendre (după prinde).

surprinde (Dicționar de neologisme, 1986)
SURPRÍNDE vb. III. tr. 1. A prinde pe cineva asupra unei fapte pe care intenționează s-o săvârșească pe ascuns. ♦ (Mil.) A cuceri pe neașteptate. 2. A mira, a uimi. 3. A observa (pe furiș); a descoperi. [P.i. surprínd, conj. -dă. / < fr. surprendre, după prinde].

surprinde (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SURPRÍNDE vb. tr. 1. a prinde pe cineva asupra unei fapte pe care intenționează s-o săvârșească pe ascuns. ◊ (mil.) a cuceri pe neașteptate. 2. a mira, a uimi. 3. a observa (pe furiș); a descoperi. (după fr. surprendre)

surprinde (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
surprínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surprínd

surprinde (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
surprinde v. 1. a prinde pe neașteptate: a surprinde pe hoți; 2. a sosi fără veste: viscolul ne-a surprins în cale; 3. a mira foarte: această știre l’a surprins; 4. a înșela, a abuza: a surprinde buna credința cuiva; 5. a obține prin viclenie: a surprins consimțirea mea (= fr. surprendre).

surprinde (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SURPRÍNDE, surprínd, vb. III. Tranz. 1. A prinde pe cineva pe neașteptate asupra unui fapt. ♦ A găsi pe cineva nepregătit, neprevenit, a da peste cineva, a-l lua prin surprindere. 2. A mira, a uimi, a ului. 3. A băga de seamă, a observa (pe furiș), a sesiza; a remarca; a descoperi în mod brusc. — Din fr. surprendre (după prinde).