surplus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SURPLÚS, surplusuri, s. n. Ceea ce este în plus, ceea ce depășește necesarul; prisos, excedent. – Din
fr. surplus.surplus (Dicționar de neologisme, 1986)SURPLÚS s.n. Ceea ce este în plus; prisos, excedent. [< fr.
surplus, cf.
sur – peste,
plus – prea].
surplus (Marele dicționar de neologisme, 2000)SURPLÚS s. n. ceea ce este în plus; prisos, excedent. (< fr.
surplus)
surplus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)surplús s. n.,
pl. surplúsurisurplus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SURPLÚS, surplusuri, s. n. Ceea ce este în plus, ceea ce depășește necesarul; prisos, excedent. — Din
fr. surplus.