surescitare - explicat in DEX

surescitare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SURESCITÁRE, surescitări, s. f. Acțiunea de a surescita și rezultatul ei; stare de iritație, de nervozitate bolnăvicioasă; surescitație. [Var.: surexcitáre s. f.] – V. surescita.

surescitare (Dicționar de neologisme, 1986)
SURESCITÁRE s.f. Acțiunea de a surescita și rezultatul ei; excitare mare, întărâtare; surescitație. [Var. surexcitare s.f. / < surescita].

surescitare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
surescitáre s. f., g.-d. art. surescitắrii; pl. surescitắri

surescitare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SURESCITÁRE, surescitări, s. f. Acțiunea de a surescita și rezultatul ei; stare de iritație, de nervozitate bolnăvicioasă; surescitație. [Var.: surexcitáre s. f.] — V. surescita.