surescitant - explicat in DEX

surescitant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SURESCITÁNT, -Ă, surescitanți, -te, adj. Care provoacă surescitare. [Var.: surexcitánt, -ă adj.] – Din fr. surexcitant.

surescitant (Dicționar de neologisme, 1986)
SURESCITÁNT, -Ă adj. Care provoacă surescitare. [Var. surexcitant, -ă adj. / cf. fr. surexcitant].

surescitant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SURESCITÁNT, -Ă adj. care provoacă surescitare. (< fr. surexcitant)

surescitant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
surescitánt adj. m., pl. surescitánți; f. surescitántă, pl. surescitánte

surescitant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SURESCITÁNT, -Ă, surescitanți, -te, adj. Care provoacă surescitare. [Var.: surexcitánt, -ă adj.] — Din fr. surexcitant.