surescitabil - explicat in DEX

surescitabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SURESCITÁBIL, -Ă, surescitabili, -e, adj. Care prezintă o stare de surescitare, care poate fi ușor surescitat; iritabil. [Var.: surexcitábil, -ă adj.] – Din fr. surexcitable.

surescitabil (Dicționar de neologisme, 1986)
SURESCITÁBIL, -Ă adj. Care poate fi ușor surescitat; care se irită repede. [Var. surexcitabil, -ă adj. / < fr. surexcitable].

surescitabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SURESCITÁBIL, -Ă adj. care poate fi ușor surescitat; care se irită repede. (< fr. surexcitable)

surescitabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
surescitábil adj. m., pl. surescitábili; f. surescitábilă, pl. surescitábile

surescitabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SURESCITÁBIL, -Ă, surescitabili, -e, adj. Care prezintă o stare de surescitare, care poate fi ușor surescitat; iritabil. [Var.: surexcitábil, -ă adj.] — Din fr. surexcitable.