suret - explicat in DEX

suret (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SURÉT, sureturi, s. n. (În evul mediu, în țările românești) Copie sau traducere (a unui act, a unei scrisori). – Din tc. suret.

suret (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
surét² s.n. (reg.) culesul strugurilor.

suret (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
surét (-te), s. n. – Copie, traducere. – Mr. surete. Tc. (arab.) suret (Șeineanu, III, 112), cf. sb. suret „figură”, bg. surat „imagine”.

suret (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
surét (înv.) s. n., pl. suréturi

suret (Dicționaru limbii românești, 1939)
surét n., pl e (turc. ar. suret). Vechĭ. Copie. V. izvod.

suret (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SURÉT, sureturi, s. n. (în Evul Mediu, în Țările Române) Copie sau traducere (a unui act, a unei scrisori). — Din tc. suret.