surescita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SURESCITÁ, surescít, vb. I.
Tranz. A excita peste măsură; a aduce într-o stare de iritație, de nervozitate extremă. [
Var.:
surexcitá vb. I] – Din
fr. surexciter.surescita (Dicționar de neologisme, 1986)SURESCITÁ vb. I. tr. A excita, a irita peste măsură; a întărâta, a ațâța. [P.i.
surescít, var.
surexcita vb. I.. / < fr.
surexciter].
surescita (Marele dicționar de neologisme, 2000)SURESCITÁ vb. tr. a excita peste măsură, a irita. (< fr.
surexciter)
surescita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)surescitá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
surescítăsurescita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SURESCITÁ, surescít, vb. I.
Tranz. A excita peste măsură; a aduce într-o stare de iritație, de nervozitate extremă. [
Var.:
surexcitá vb. I] — Din
fr. surexciter.