surescitație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SURESCITÁȚIE,surescitații, s. f. Surescitare. [Var.: surexcitáție s. f.] – Din fr. surexcitation.
surescitație(Dicționar de neologisme, 1986) SURESCITÁȚIEs.f. Surescitare. [Gen -iei, var. surexcitație s.f. / cf. fr. surexcitation].
surescitație(Marele dicționar de neologisme, 2000) SURESCITÁȚIEs. f. surescitare. (< fr. surexcitation)
surescitație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) surescitáție(-ți-e) s. f., art. surescitáția(-ți-a), g.-d. art. surescitáției; pl. surescitáții, art. surescitáțiile (-ți-i-)
surescitație(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SURESCITÁȚIE,surescitații, s. f. Surescitare. [Var.: surexcitáție s. f.] — Din fr. surexcitation.