supurație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPURÁȚIE, supurații, s. f. Formare și eliminare de puroi în urma unui proces infecțios microbian. – Din
fr. suppuration.supurație (Dicționar de neologisme, 1986)SUPURÁȚIE s.f. Formare și scurgere de puroi. [Gen.
-iei, var.
supurațiune s.f. / cf. fr.
suppuration, lat.
suppuratio].
supurație (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPURÁȚIE s. f. formare și eliminare de puroi. (< fr.
suppuration, lat.
suppuratio)
supurație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supuráție (-ți-e) s. f.,
art. supuráția (-ți-a), g.-d. art. supuráției; pl. supuráții, art. supuráțiile (-ți-i-)supurație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPURAȚÍE, supurații, s. f. Formare și eliminare de puroi în urma unui proces infecțios microbian. — Din
fr. suppuration.