supura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPURÁ, pers. 3
supurează, vb. I.
Intranz. (Despre răni, țesuturi etc.) A produce și a elimina puroi. – Din
fr. suppurer, lat. suppurare.supura (Dicționar de neologisme, 1986)SUPURÁ vb. I. intr. (
Despre țesuturi) A produce și a lăsa să curgă puroi. [P.i. 3
-rează. / < fr.
suppurer, cf. lat.
suppurare].
supura (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPURÁ vb. intr. (despre țesuturi, răni) a produce și elimina puroi. (< fr.
suppurer, lat.
suppurare)
supura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supurá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
supureázăsupura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPURÁ, pers. 3
supurează, vb. I.
Intranz. (Despre răni, țesuturi etc.) A produce și a elimina puroi. — Din
fr. suppurer, lat. suppurare.