supranumi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRANUMÍ, supranumesc, vb. IV.
Tranz. A da, a atribui cuiva un supranume. –
Supra- +
numi (după
fr. surnommer).supranumi (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRANUMÍ vb. IV. tr. A da cuiva un supranume. [P.i.
-mesc. / <
supra- +
numi, după fr.
surnommer].
supranumi (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRANUMÍ vb. tr. a da cuiva un supranume. (după fr.
surnommer)
supranumi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supranumí (a ~) (su-pra-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. supranumésc, imperf. 3
sg. supranumeá; conj. prez. 3
să supranumeáscăsupranumi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRANUMÍ, supranumesc, vb. IV.
Tranz. A da, a atribui cuiva un supranume. —
Supra1- +
numi (după
fr. surnommer).
supranumì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)supranumì v. a da un supranume.