supranumerar - explicat in DEX

supranumerar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUPRANUMERÁR, -Ă, supranumerari, -e, adj. Care este peste numărul prevăzut, fixat sau necesar. – Supra- + numerar (după fr. surnuméraire).

supranumerar (Dicționar de neologisme, 1986)
SUPRANUMERÁR, -Ă adj. Care se adaugă, care vine peste numărul fixat, necesar, obișnuit. [< supra- + numerar, după fr. surnuméraire].

supranumerar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUPRANUMERÁR, -Ă adj. peste numărul fixat, necesar, obișnuit. (după fr. surnuméraire)

supranumerar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
supranumerár (su-pra-) adj. m., pl. supranu­me­rári; f. supranumeráră, pl. supranumeráre

supranumerar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
supranumerar a. care e în afară de numărul fixat: amploiat supranumerar.

supranumerar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*supranumerár, -ă adj. (după fr. surnuméraire, lat. supernumerarius). Peste număru fixat orĭ obișnuit: funcționar supranumerar (care n’are leafă pînă la numirea definitivă). S. m. Un supranumerar.

supranumerar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUPRANUMERÁR, -Ă, supranumerari, -e, adj. Care este peste numărul prevăzut, fixat sau necesar. — Supra¹- + numerar (după fr. surnuméraire).