supranutrit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SUPRANUTRÍT, -Ă,supranutriți, -te, adj. Supraalimentat. – Supra- + nutrit (după fr. surnourri).
supranutrit(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) supranutrít (rar) (su-pra-nu-trit) adj. m., pl. supranutríți; f. supranutrítă, pl. supranutríte
supranutrit(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SUPRANUTRÍT, -Ă,supranutriți, -te, adj. (Rar) Supraalimentat. — Supra1- + nutrit (după fr. surnourri).